maniac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANIÁC, -Ă, maniaci, -ce, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care suferă de o manie (
1);
p. ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar. [
Pr.:
-ni-ac] – Din
fr. maniaque.maniac (Dicționar de neologisme, 1986)MANIÁC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de o manie; tipicar, (om) cu ticuri. [Pron.
-ni-ac. / < fr.
maniaque].
maniac (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANIÁC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de o manie; (om) preocupat în mod exagerat de ceva; tipicar. (< fr.
maniaque)
maniac (Dicționaru limbii românești, 1939)*maniác, -ă adj. și s., pl.
acĭ, ace, mlat.
maniacus, d.
mánia, manie; vgr.
manikós. V.
mîniac). Relativ la manie:
delir maniac. Cuprins de o manie:
ce maniac!maniac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maniác (-ni-ac) adj. m.,
s. m.,
pl. maniáci; adj. f.,
s. f. maniácă, pl. maniáce