mandrinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANDRINÁRE, mandrinări, s. f. Acțiunea de
a mandrina și rezultatul ei. –
V. mandrina.mandrinare (Dicționar de neologisme, 1986)MANDRINÁRE s.f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. [<
mandrina].
mandrinare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MANDRINÁRE (‹
mandrina)
s. f. Operație de lărgire a găurilor unor piese, a capetelor unor țevi și, în general, de deformare plastică cu ajutorul mandrinului.
mandrinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mandrináre s. f.,
g.-d. art. mandrinắrii; pl. mandrinắri