mandril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANDRÍL, mandrili, s. m. Specie de maimuță din Africa Ecuatorială, cu coada scurtă, cu față colorată în albastru și roșu și blană măslinie-brună. (
Cynochephalus mormon) – Din
fr. mandrill.mandril (Dicționar de neologisme, 1986)MANDRÍL s.m. Maimuță mare originară din Guineea, cu coada mică, cu fața de culoare albastră, nasul roșu și blana galbenă. [< fr.
mandrill].
mandril (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANDRÍL s. m. maimuță cinocefală din Africa, cu coada mică, cu fața de culoare albastră, nasul roșu și blana galbenă. (< fr.
mandrill)
mandril (Dicționaru limbii românești, 1939)*mandríl m., pl.
lĭ (cuv. care pare a fi indigen din Ghineĭa). Un fel de maĭmuță mare cu capu ca de cîne [!], cu unele părțĭ ale corpuluĭ colorate roș și albastru și care trăĭește pin [!] vestu Africiĭ.
mandril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mandríl (animal)
s. m.,
pl. mandríli