mandrina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANDRINÁ, mandrinez, vb. I.
Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă.
2. (
Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din
fr. mandriner.mandrina (Dicționar de neologisme, 1986)MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr.
mandriner].
mandrina (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr.
mandriner)
mandrina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mandriná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
mandrineáză