mandrin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANDRÍN s. n. v. mandrină.mandrin (Dicționar de neologisme, 1986)MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor.
2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl.
-ne, -nuri, var.
mandrină s.f. / < fr.
mandrin].
mandrin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANDRÍN s. n. 1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ◊ unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. 2. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. (< fr.
mandrin)
mandrin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mandrín (dorn)
s. n.,
pl. mandríne