manșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁNȘĂ1, manșe, s. f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion;
p. gener. mâner, manivelă. – Din
fr. manche.manșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁNȘĂ2, manșe, s. f. Fiecare din etapele în care se împart unele
probe sportive (de tir, de motociclism etc.)
V. repriză. – Din
fr. manche.manșă (Dicționar de neologisme, 1986)MÁNȘĂ s.f. 1. Pârghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană.
2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzând unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V.
repriză. [< fr.
manche].
manșă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁNȘĂ1 s. f. pârghie care comandă eleroanele și profundorul unui avion. ◊ țintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucție. ♦ ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, pe aerodromuri la loc vizibil. (< fr.
manche)
manșă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁNȘĂ2 s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei probe sau competiții sportive, a unui concurs de călărie, unui joc de cărți etc. (< fr.
manche)
manșă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mánșă s. f.,
art. mánșa, g.-d. art. mánșei; pl. mánșe