mana (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MÁNA s. f. (la melanezieni și polinezieni) forță supranaturală impersonală, care ar sălășlui în lucruri, în plante, în animale și în oameni, exercitând o acțiune cauzală. (< fr. mana)
mana (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Mana m. nume dat în India mai multor personaje mitice și unuia dintr’înșii s’atribue Codicele Manu, în care s’află expusă doctrina brahmanismului.