magneton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETÓN, magnetoni, s. m. (
Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetizația electronului și a nucleelor atomice. – Din
fr. magnéton.magneton (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETÓN s.n. (
Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetismul electronului și al nucleelor atomice. [Cf. germ.
Magneton, fr.
magnéton, it.
magnetone].
magneton (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETÓN s. n. unitate de măsură pentru magnetismul electronului și al nucleelor atomice. (< fr.
magnéton)
magneton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnetón (unitate de măsură)
s. m.,
pl. magnetóni; simb. (magneton nuclear)
M_N, (magnetonul lui Bohr) M_B