magnetometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETOMÉTRU, magnetometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea câmpului magnetic. – Din
fr. magnétomètre.magnetometru (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității câmpurilor magnetice. [< fr.
magnétomètre].
magnetometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea intensității câmpurilor magnetice. (< fr.
magnétomètre)
magnetometru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAGNETOMÉTRU (‹
fr. {i}; {s}
magneto- +
gr. metron „măsură”)
s. n. Instrument pentru măsurarea intensității, direcției și gradientului câmpului magnetic. Există
m. magnetostatice, magnetodinamice, electromagnetice, cu inducție, cuantice (supraconductoare).
magnetometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnetométru (-me-tru) s. n.,
art. magnetométrul; pl. magnetométre