magnetooptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice.
2. Adj. De magnetooptică (
1). [
Pr.:
-to-op-] – Din
fr. magnéto-optique.magnetooptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETOÓPTIC, -Ă I.
adj. referitor la magnetooptică. II. s. f. parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. (< fr.
magnéto- optique)
magnetooptic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, adj. 2. De magnetooptică (
1). [
Pr.:
-to-op-] – Din
fr. magnéto-optique.