magnetizație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETIZÁȚIE, magnetizații, s. f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din
fr. magnétisation.magnetizație (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETIZÁȚIE s.f. (
Rar) Magnetizare. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizare magnetică a corpurilor. [Gen.
-iei. / cf. fr.
magnétisation].
magnetizație (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETIZÁȚIE s. f. mărime vectorială care caracte-rizează starea de polarizare magnetică a corpurilor; intensitate de magnetizare. (< fr.
magnétisation)
magnetizație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnetizáție (-ți-e) s. f.,
art. magnetizáția (-ți-a), g.-d. art. magnetizáției; pl. magnetizáții, art. magnetizáțiile (-ți-i-)