magnetizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETIZÁRE, magnetizări, s. f. Acțiunea de
a (se) magnetiza și rezultatul ei. ♦ Stare a unui corp magnetizat. –
V. magnetiza.magnetizare (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETIZÁRE s.f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei; polarizare magnetică; magnetizație. [<
magnetiza].
magnetizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnetizáre s. f.,
g.-d. art. magnetizắrii; pl. magnetizắri