magistral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGISTRÁL, -Ă, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizează pe maestru (
1), de maestru;
p. ext. perfect, desăvârșit.
2. (Despre conducte, căi de comunicație) Principal. ♦ (Substantivat,
f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc.
3. (
Inform.) Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. – Din (
1)
fr. magistral, (
2) după
rus. maghistral'.