maghiarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGHIARÍSM, maghiarisme, s. n. Termen, expresie, construcție proprie limbii maghiare, împrumutată (fără necesitate) de altă limbă și fără a se fi adaptat la sistemul acesteia. –
Maghiar +
suf. -ism.maghiarism (Dicționar de neologisme, 1986)MAGHIARÍSM s.n. Cuvânt, expresie proprie limbii maghiare. [<
maghiar +
-ism].
maghiarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGHIARÍSM s. n. cuvânt, expresie proprii limbii maghiare. (< maghiar + -ism)
maghiarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maghiarísm (-ghia-) s. n.,
pl. maghiarísmemaghiarism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maghiarism n. V.
ungurism.