maghiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGHIÁR, -Ă, maghiari, -e s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Ungariei sau este originară de acolo; ungur.
2. Adj. Care aparține Ungariei sau populației ei; privitor la Ungaria sau la populația ei, originar din Ungaria; unguresc, ungar. ♦ (Substantivat,
f.) Limba maghiară. – Din
magh. magyar.