lustrui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV.
Tranz. A da lustru
1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊
Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor.
Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui;
p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. –
Lustru1 +
suf. -ui.lustrui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lustruí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lustruiésc, imperf. 3
sg. lustruiá; conj. prez. 3
să lustruiáscălustruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lustruì v. a da lustru, a polei.
lustrui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV.
Tranz. A da lustru
1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊
Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor.
Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui;
p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. —
Lustru1 +
suf. -ui.