lustrin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [
Var.:
lustrínă, s. f.] – Din
fr. lustrine, it. lustrino.lustrin (Dicționar de neologisme, 1986)LUSTRÍN s.n. Țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. [Var.
lustrină s.f. / < fr.
lustrine].
lustrin (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUSTRÍN s. n. țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. (< fr.
lustrine)
lustrin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lustrín s. n.lustrin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [
Var.:
lustrínă s. f.] — Din
fr. lustrine, it. iustrino.