lustruială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s. f. 1. Lustruire;
p. ext. lustru
1.
2. Fig. Aparență de cultură, de civilizație; spoială. –
Lustrui +
suf. -eală.lustruială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lustruiálă s. f.,
g.-d. art. lustruiélii; pl. lustruiélilustruială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s. f. 1. Lustruire;
p. ext. lustru
1.
2. Fig. Aparență de cultură, de civilizație; spoială. —
Lustrui +
suf. -eală.