lustruit - explicat in DEX

lustruit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUSTRUÍT¹ s. n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.

lustruit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUSTRUÍT², -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru¹; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.

lustruit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lustruít s. n.

lustruit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUSTRUÍT², -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. — V. lustrui.