luntriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LUNTRÍȚĂ,luntrite, s. f. (Pop.) Luntrișoară. – Luntre + suf. -iță.
luntriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) luntríță s. f., g.-d. art. luntríței; pl. luntríțe
luntriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LUNTRÍȚĂ,luntrite, s. f. (Pop.) Luntrișoară. — Luntre + suf. -iță.