luntricică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNTRICÍCĂ, luntricele, s. f. 1. Luntrișoară.
2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu peri, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse în spice sau capitule
(Oxytropis campestris). –
Luntre +
suf. -icică.