luntre (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÚNTRE, luntre, s. f. Ambarcație cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ◊
Expr. A se face (sau
a se pune, a se așeza)
luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [
Pl. și:
luntri] –
Lat. *
lunter, -tris (=
linter).
luntre (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lúntre (lúntre), s. f. – Barcă. –
Mr. lăndură. Lat. lynter (Meyer 247; Pușcariu 1000; Candrea-Dens., 1027; REW 5071),
cf. alb. ljundrë, vegl. lundro, ngr. λούντρα. –
Der. luntrac, s. n. (prăjină pentru condus barca);
luntraș, s. m. (barcagiu);
luntri, vb. (a vîsli).
luntre (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lúntre s. f., g.-d.
art. lúntrii; pl. luntriluntre (Dicționaru limbii românești, 1939)lúntre f., pl.
ĭ (lat.
linter, pop.
lunter). Barcă, cel maĭ mic vas de navigat.
A te face luntre și punte, a face tot posibilu p. un scop.
luntre (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)luntre f. vas mic ce se mână pe apă numai cu lopeți:
a se face luntre și punte, a face imposibilul. [Lat. LUNTREM].
luntre (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÚNTRE, luntri, s. f. Ambarcațiune cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosite pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ◊
Expr. A se face (sau
a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [
Pl. și:
luntre] —
Lat. *lunter, -tris ( =
linter).