luntri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNTRÍ, luntresc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. – Din
luntre.luntri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luntrí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. luntrésc, imperf. 3
sg. luntreá; conj. prez. 3
să luntreáscăluntri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNTRÍ, luntresc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. — Din
luntre.