luntrișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LUNTRIȘOÁRĂ,luntrișoare, s. f. Diminutiv al lui luntre; luntricică, luntrită. – Luntre + suf. -ișoară.
luntrișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) luntrișoáră s. f., g.-d. art. luntrișoárei; pl. luntrișoáre
luntrișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LUNTRIȘOÁRĂ,luntrișoare, s. f. Diminutiv al lui luntre;
luntricică, luntriță. — Luntre + suf. -ișoară.