lunulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNÚLĂ, lunule, s. f. 1. Figură plană formată din două arce de cerc având aceleași extremități și a căror convexitate e situată de aceeași parte.
2. (
Anat.) Zonă albă, în formă de semilună, care se află la baza unghiei (la oameni). – Din
fr. lunule.