luminăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMINĂȚÍE, luminății, s. f. (
Înv.; urmat de un
adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. –
Luminat2 +
suf. -ie.