luminăție - explicat in DEX

luminăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUMINĂȚÍE, luminății, s. f. (Înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. – Luminat² + suf. -ie.

luminăție (Dicționaru limbii românești, 1939)
luminățíe f. (d. luminat). Vechĭ. Epitet respectuos adresat suveranilor: Luminăția Sa Împăratu.

luminăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
luminăție f. titulatură în trecut a Domnilor români și a familiei princiare.

luminăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUMINĂȚÍE, luminății, s. f. (înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentm o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. Luminăția Sa. Luminățiile Voastre. — Luminat² + suf. -ie.