luminator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [
Var.: (
pop.)
luminătór s. n.] –
Lumina +
suf. -tor. Cf. rus. liuminator.luminator (Dicționar de neologisme, 1986)LUMINATÓR s.n. Panou transparent sau translucid care înlocuiește o porțiune dintr-un acoperiș ori plafon, permițând iluminarea unei încăperi. [Cf. rus.
liuminator].
luminator (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUMINATÓR s. n. panou transparent sau translucid montat într-un acoperiș ori plafon, care permite iluminarea unei încăperi. (după rus.
liuminator)
luminator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!luminatór (panou transparent)
s. n.,
pl. luminatoáreluminator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [
Var.: (
pop.)
luminătór s. n.] –
Lumina +
suf. -
tor. –
Cf. rus. liuminator.