luciditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCIDITÁTE s. f. Însușire a unei persoane sau a unei minți lucide; claritate în gândire. ♦ Deplinătate a funcțiilor intelectuale; stare de conștiență. – Din
fr. lucidité.luciditate (Dicționar de neologisme, 1986)LUCIDITÁTE s.f. Calitate a unei persoane sau a unei minți lucide; deplinătate a facultăților intelectuale, stare de conștiență; trezie, limpezime, claritate în gândire. [Cf. fr.
lucidité].
luciditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUCIDITÁTE s. f. claritate în gândire. ◊ deplinătate a facultăților intelectuale; stare de conștiență. (< fr.
lucidité)
luciditate (Dicționaru limbii românești, 1939)*luciditáte f. (lat.
lucíditas, -átis, strălucire). Calitatea de a fi lucid. Timpu cînd un bolnav e lucid.
luciditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luciditáte s. f.,
g.-d. art. luciditắțiiluciditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)luciditate f. claritatea spiritului.
luciditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUCIDITÁTE s. f. Însușire a unei persoane sau a unei minți lucide; claritate în gândire. ♦ Deplinătate a funcțiunilor intelectuale; stare de conștiență. — Din
fr. lucidité.