luciferic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCIFÉRIC, -Ă, luciferici, -ce, adj. (
Livr.) Demonic. –
Lucifer (
n. pr.) +
suf. -ic.luciferic (Dicționar de neologisme, 1986)LUCIFÉRIC, -Ă adj. Demonic. [Cf. germ.
luziferisch <
Lucifer – șef al îngerilor rebeli].
luciferic (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUCIFÉRIC, -Ă adj. demonic. (< germ.
luziferisch)
luciferic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*luciféric adj. m.,
pl. luciférici; f. luciférică, pl. lucifériceluciferic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUCIFÉRIC, -Ă, luciferici, -ce, adj. (
Livr.) Demonic. —
Lucifer (
n. pr.) +
suf. -ic.