luci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCÍ, lucesc, vb. IV.
Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina.
2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc.
3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. –
Lat. *lucire (=
lucere).luci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lucí (lucésc, lucít), vb. – A străluci. –
Mr. luțescu, luțire, istr. (rezluțescu). Lat. lucῑre, var. a lui
lucĕre (Densusianu,
Lr., 147; Pușcariu 988; Candrea-Dens., 1009; REW 5136);
cf. prov.,
port. luzir, v. fr. luisir (
fr. luire),
sp. lucir. –
Der. luciu, adj. (strălucitor; lustruit);
luciu, s. n. (strălucire; sclipire; suprafață lustruită sau netedă) deverbal, a cărui întîlnire cu
sl. lučĭ „lumină”,
sb.,
cr.,
slov.
luč „lumină” pare întîmplătoare;
luceală, s. f. (
înv., luciu);
lucioară, s. f. (varietate de pere);
lucios, adj. (lucitor, strălucitor, neted);
lucitor, adj. (strălucitor). –
Der. neol. lucid, adj., din
fr. lucide; luciditate, s. f., din
fr. lucidité; translucid, adj., din
fr. translucide; luciolă, s. f. (licurici), din
it. lucciola, împrumut literar al romantismului, fără circulație reală. –
Cf. lucoare, lumină, străluci, luced.luci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lucí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lucésc, imperf. 3
sg. luceá; conj. prez. 3
să luceáscăluci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUCÍ, lucesc, vb. IV.
Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina.
2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc.
3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. —
Lat. *lucire (=
lucere).
lucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lucì v
1. a lumina (vorbind mai ales de soare);
2. a străluci. [Lat. LUCESCERE].