lucid - explicat in DEX

lucid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCÍD, -Ă, lucizi, -de, adj. Care are o minte clară, pătrunzătoare, care este conștient de realitate, care înțelege și exprimă clar lucrurile. ♦ (Adverbial) În deplinătatea facultăților mintale, conștient; rațional; treaz. – Din fr. lucide.

lucid (Dicționar de neologisme, 1986)
LUCÍD, -Ă adj. Treaz, conștient; cu mintea clară. ♦ adv. În deplinătatea facultăților intelectuale; treaz. [< fr. lucide, cf. lat. lucidus – transparent].

lucid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUCÍD, -Ă adj. 1. conștient; (fig.) treaz. 2. care judecă limpede, cu mintea clară. (< fr. lucide)

lucid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lúcid, -ă adj. (lat. lúcidus, lucitor, luminos). Care vede, înțelege saŭ exprimă limpede lucrurile: spirit lucid. Moment lucid (la un nebun), moment cînd mintea-ĭ revine. Somnámbul lucid, persoană ipnotizată [!] căreĭa i se atribue [!] o mare putere de a ghici. Adv. În mod lucid. – Fals -íd (după fr.).

lucid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lucíd adj. m., pl. lucízi; f. lucídă, pl. lucíde

lucid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lucid a. fig. luminos: spirit lucid.

lucid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCÍD, -Ă, lucizi, -de, adj. Care are o minte clară, pătrunzătoare, care este conștient de realitate, care înțelege și exprimă clar lucrurile. ♦ (Adverbial) În deplinătatea facultăților mintale, conștient; rațional; treaz. — Din fr. lucide.