lubric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÚBRIC, -Ă, lubrici, -ce, adj. (
Livr.) Excesiv de senzual; libidinos. ♦ Care ațâță senzualitatea; excitant, lasciv; obscen. – Din
fr. lubrique, lat. lubricus.lubric (Dicționar de neologisme, 1986)LÚBRIC, -Ă adj. 1. (
Liv.) Alunecos, neted, lustruit.
2. Desfrânat, lasciv; excesiv de senzual. ♦ Pornografic, obscen. [< fr.
lubrique, lat.
lubricus].
lubric (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÚBRIC, -Ă adj. excesiv de senzual; desfrânat, libidinos. ◊ excitant, lasciv; obscen. (< fr.
lubrique, lat.
lubricus)
lubric (Dicționaru limbii românești, 1939)*lúbric, -ă adj. (lat.
lúbricus, alunecos, desfrînat. V.
a-lunec). Sensual, desfrînat. Adv. În mod lubric.
lubric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lúbric (lu-bric) adj. m.,
pl. lúbrici; f. lúbrică, pl. lúbricelubric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lubric a. foarte lasciv.
lubric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÚBRIC, -Ă, lubrici, -ce, adj. Excesiv de senzual; libidinos. ♦ Care ațâță senzualitatea; excitant, lasciv; obscen. — Din
fr. lubrique, lat. lubricus.