lozniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÓZNIȚĂ s. f. v. lojniță.lozniță (Dicționaru limbii românești, 1939)lózniță (est) și
lójniță (vest) f., pl.
e (bg.
lóznica, vlăstar de viță. V.
lozie). Leasă, împletitură de nuĭele de uscat prunele la foc. Cuptor cu leasa la un loc.
lozniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lozniță f. Mold. leasă de uscat prune. [Cf.
lozie].
lozniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÓZNIȚĂ s. f. v. lojniță.