lozie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÓZIE, lozii, s. f. Specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri. – Din
ucr. lozá.lozie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lózie (lózii), s. f. – Mlajă, răchită (Salix cinerea, Salix purpurea). –
Var. loză. Sl. lozije (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Tiktin);
var., prin confuzie cu
sl. loza „viță de vie”,
cf. bg.,
sb.,
slov.,
rus. loza „lăstar”. De aici dubletul
loază, s. f. (lăstar; pungaș, ticălos). –
Der. lozi,
vb. (
Olt., a face șmecherii);
loznicior (
var. loznișor, lăsnicior, lasnicor),
s. m. (umbra-nopții, Solanum dulcamara),
cf. bg. lozna „de vie”,
sb. lozica „lăstar”,
loznica „viță sălbatică”.
lozie (Dicționaru limbii românești, 1939)lózie f. (vsl.
loziĭe, vlăstare, vițe; bg.
lóziĭe și
lozĭe, vie. V.
loază 1, lozniță).
Est. Salcie, mlajă, răchită din ale căreĭ crăngĭ [!] se fac coșurĭ (
sálix [purpúrea și
viminális]). Pădurice supțire [!] de lozie. – În nord
lóză, pl.
e (sîrb.
loza, vie).
lozie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lózie (-zi-e) s. f.,
art. lózia (-zi-a), g.-d. art. lóziei; pl. lózii, art. lóziile (-zi-i-)lozie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lozie f.
1. Mold. răchită roșie (
Salix viminalis):
căsuță umbrită de niște lozii pletoase CR.;
2. nuia subțire. [Slav. LOZIĬE viță de vie (v.
loază)].
lozie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÓZIE, lozii, s. f. Specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri. — Din
ucr. lozá.