lozincard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOZINCÁRD, -Ă, lozincarzi, -de, adj. (
Peior.) Care are caracter de lozincă. –
Lozincă +
suf. -ard.lozincard (Dicționar de neologisme, 1986)LOZINCÁRD, -Ă adj. (
Peior.) Cu caracter de lozincă; care folosește formal lozincile. [<
lozincă +
-ard].
lozincard (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOZINCÁRD, -Ă adj. cu caracter de lozincă; care denotă un entuziasm neîntemeiat, de paradă. (< lozincă + -ard)
lozincard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lozincárd adj. m.,
pl. lozincárzi; f. lozincárdă, pl. lozincárdelozincard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOZINCÁRD, -Ă, lozincarzi, -de, adj. (
Peior.) Care are caracter de lozincă. —
Lozincă +
suf. -ard.