luare - explicat in DEX

luare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) lua. ◊ Luare-aminte = atenție, grijă. [Pr.: lu-a-] – V. lua.

luare (Dicționaru limbii românești, 1939)
luáre f. Acțiunea de a lua. Luare aminte, luare în samă, observațiune, atențiune, luare în considerațiune. Luare de suflet, adopțiune, înfiere. Luare în stăpînire, ocupațiune, luare în posesiune.

luare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luáre (lu-a-) s. f., g.-d. art. luắrii; pl. luắri

luare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
luare f. acțiunea de a lua: luare aminte, atențiune; luare de suflet, adopțiune.

luare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUÁRE, luări, s. f. Acțiunea de a (se) lua. ◊ Luare-aminte= atenție, grijă. Luare de cuvânt = vorbire în public. [Pr.: lu-a-] — V. lua.