lotru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÓTRU, LOÁTRĂ, lotri, loatre, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (
Înv. și
pop.) Hoț, tâlhar. ♦ (
Pop.) Ștrengar, șmecher.
2. Adj. (
Reg.) Iute în mișcări, sprinten. ♦ Ager la minte, isteț. –
Cf. pol. lotr.lotru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lótru (lótri), s. m. – Hoț, bandit.
Sl. lotrŭ (Miklosich,
Fremdw., 106; Cihac, II, 176; Tiktin),
cf. sb. lotar, slov.
loter, ceh.,
pol. lotr. –
Der. lotroman, s. m. (
Trans. de
V., bandit), cu
suf. -
man. Mag. lator poate să provină din
rom. (Candrea,
Elemente, 408).
lotru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LOTRU 1. Râu
afl. dr. al Oltului în aval de Brezoi; 80 km. Izvorăște din
L. Gâlcescu (Masivul Parâng) și drenează în cursul inferior
depr. Țara Loviștei. Pe cursul superior, la 1.300 m
alt., s-a creat lacul de acumulare Vidra, iar în aval de acesta hidrocentrala Ciunget, cu o putere instalată de 519,3 MW, cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare ale țării. În arealul
com. Malaia a fost construit lacul de acumulare Malaia-Brădișor și, respectiv, hidrocentrala Brădișor (115 MW).
2. Munții Lotrului, masiv muntos în partea centrală a Carpaților Meridionali, situat între aliniamentul văilor Sebeș-Sadu (la N) și Latorița-Lotru (la S), râul Olt (la E) și
M-ții Parâng-Șureanu (la V), alcătuit din șisturi cristaline cu intruziuni granitoide, gnaisice, gnaisuri oculare și amfibolite.
Alt. max.: 2.242 m (
vf. Șteflești). Păstrează urme ale glaciației cuaternare (văi și circuri glaciare) și prezintă chei săpate de râuri (Cheile Latoriței). Acoperit cu păduri de molid în amestec cu fag și întinse pășuni alpine pe creste, la peste 1.800 m
alt. În zona de izvor a râului Latorița se află rezervația forestieră Latorița (690 ha) alcătuită din arbori seculari de larice și zâmbru.
Expl. de granit.
3. Pas de înălțime în partea de V a M-ților Parâng, la 1.800 m
alt., care asigură trecerea între depresiunile Petroșani și Loviștea.
lotru (Dicționaru limbii românești, 1939)lótru m. (sîrb.
lotar, gen.
lotra, haĭmana, bețivan; slovac
loter, lotra, ceh. pol.
lotr, d. germ.
lotter, om leneș, de unde și ung.
lator. V.
lotroman).
Vechĭ. Azĭ. Trans. Hoț, șarlatan. Mîndru, fudul.
Suc. Vesel, vioĭ. – Fem.
loatră.lotru (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)lótru, -i, s.m. –
1. Hoț, bandit, tâlhar.
2. (adj.) Glumeț, bun de gură, meșter la vorbă: „Cel mai lotru dintre ei devine pețitorul” (Calendar 1980: 121). – Din sl. lotrǔ.
lotru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lótru (
înv.,
pop.)
(lo-tru) adj. m.,
s. m.,
pl. lótri; adj. f.,
s. f. loátră, pl. loátrelotru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lotru m. și a.
1. tălhar:
lotrii stau la poartă OD.;
2. Mold. arțăgos (epitet dat mai ales haiducilor):
lotrii, puișori de smei POP.;
3. Tr. ager, iute, viu. [Vechiu-rom. (document 1602)
lotru, om fără căpătâiu = pol. LOTR, ștrengar, hoț (din nemț.
Lotter)].
lotru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Lotru n. afluent de-a dreapta Oltului: 75 km. Stațiune de cale ferată.
lotru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÓTRU, LOÁTRĂ, lotri, loatre, s. m. și £,
adj. 1. S. m. și
f. (
înv. și pop.) Hoț, tâlhar. ♦ (
Pop.) Ștrengar, șmecher.
2. Adj. (
Reg.) Iute în mișcări, sprinten. ♦ Ager la minte, isteț. —
Cf. pol.
lotr.