loto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÓTO, lotouri, s. n. 1. Joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat cu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă (sau dintr-un săculeț); cartoanele și jetoanele folosite la acest joc.
2. Loterie. [
Var.: (
1)
lotón s. n.] – Din
fr. loto.loto (Dicționar de neologisme, 1986)LÓTO s.n. 1. Joc de societate cu cartoane imprimate cu diferite numere, pe care participanții le acoperă cu fișe cu numerele corespunzătoare pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare dintr-un săculeț; cartoanele, fișele acestui joc.
2. Loterie. [Var.
loton s.n. / cf. fr.
loto, it.
lotto].
loto (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÓTO s. n. 1. joc de societate sau didactic cu cartonașe imprimate cu diferite numere, pe care participanții trebuie să le acopere cu jetoane corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase la întâmplare dintr-un săculeț; (p. ext.) piesele acestui jos. 2. loterie. (< fr.
loto)
loto (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!lóto s. n.,
art. lótoulloto (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÓTO s. n. 1. Joc de societate la care participanții au în față cartonașe imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat cu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă (sau dintr-un săculeț); totalitatea cartonașelor și jetoanelor folosite la acest joc.
2. Loterie. [
Var.:
(1) lotón s. n.] — Din
fr. loto.