loton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOTÓN s. n. v. loto.loton (Dicționar de neologisme, 1986)LOTÓN s.n. v.
loto(1).
loton (Dicționaru limbii românești, 1939)*lotón n., pl.
oane (d. fr.
loto, care e it.
lotto, care vine tot de unde vine și
lot). Un joc de noroc în care se distribue [!] jucătorilor niște cartele pe care-s însemnate 15 numere de la 1 pînă la 90 și cărora le corespund 90 de numere puse într´un săculeț și care se trag pînă ce un jucător a umplut un rînd (5 numere) din cartelă (saŭ și toată cartela, dacă așa s´a convenit), și atuncĭ acela cîștigă:
a juca la loton saŭ
lotonu. Toate bucățile din care se compune acest joc la un loc.
loton (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)loton n. joc de hazard cu niște sticle și cartoane numerotate (=fr.
loto).
loton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOTÓN s. n. v. loto.