logodit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOGODÍT, -Ă logodiți, -te, adj. Care s-a legat cu cineva prin logodnă. ◊
Expr. (Ca un) țap (sau
gâscan) logodit, se spune despre un om mândru, fudul, înfumurat. –
V. logodi.logodit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOGODÍT, -Ă, logodiți, -te, adj. Care s-a legat cu cineva prin logodnă. ◊
Expr. (Ca un) țap (sau
găscan) logodit, se spune despre un om mândru, fudul, înfumurat. – V.
logodi.