logodi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)logodí (logodésc, logodít), vb. –
1. (
Refl.) A se lega, a contracta o căsătorie. –
2. A lega prin logodnă pe cineva.
Sl. lagoditi „a se înțelege, a trata ceva” (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Miklosich,
Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*
lăgodi),
cf. rus. lagoda „învoială”. Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvînt din
gr. δίδωλόγον „a promite”. –
Der. logodnă, s. f. (calitate de logodnic, perioada de timp cît doi tineri sînt logodiți),
cf. sl. lagodinŭ „potrivit, convenabil”, cuvînt ce se folosește în
Munt.,
Mold. și
Trans. de E. (ALR, II, 158);
logodnic, s. m. (tînăr logodit);
logodnică, s. f. (fată logodită);
logodită, s. f. (
înv., logodnică);
logoditor, s. m. (
înv., logodnic);
logodință, s. f. (
înv., logodnă).