logodnic - explicat in DEX

logodnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

logodnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
logódnic, -ă s. (vsl. logodĭnŭ, convenabil; bg. [z]godenik, logodnic). Persoană promisă în căsătorie pintr´o [!] ceremonie.

logodnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
logódnic s. m., pl. logódnici

logodnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
logodnic m. cel promis în căsătorie.

logodnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. — Logodnă + suf. -nic.