locvacitate - explicat in DEX

locvacitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.

locvacitate (Dicționar de neologisme, 1986)
LOCVACITÁTE s.f. (Rar) Limbuție. [Cf. fr. loquacité, lat. loquacitas].

locvacitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LOCVACITÁTE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuție. (< fr. loquacité, lat. loquacitas)

locvacitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
locvacitáte (livr.) s. f., g.-d. art. locvacitắții

locvacitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. — Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.