locvace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOCVÁCE adj. invar. (
Livr.) Care vorbește mult; vorbăreț, limbut, guraliv. – Din
fr. loquace, lat. loquax, -acis.locvace (Dicționar de neologisme, 1986)LOCVÁCE adj. invar. (
Liv.) Vorbăreț, limbut. [< fr.
loquace, cf. lat.
loquax].
locvace (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOCVÁCE adj. inv. vorbăreț, volubil, limbut. (< fr.
loquace, lat.
loquax, -acis)
locvace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)locváce (
livr.)
adj. invar.locvace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOCVÁCE adj. invar. (
Livr.) Care vorbește mult; vorbăreț, limbut, guraliv. — Din
fr. loquace, lat. loquax, -acis.