locuință - explicat in DEX

locuință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCUÍNȚĂ, locuințe, s. f. Loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu. [Var.: (înv.) lăcuínță s. f.] – Locui + suf. -ință.

locuință (Dicționaru limbii românești, 1939)
locuínță f., pl. e (d. locuĭesc). Domiciliŭ, locu saŭ casa în care locuĭeștĭ.

locuință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
locuínță s. f., g.-d. art. locuínței; pl. locuínțe

locuință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
locuință f. loc sau casă de locuit.

locuință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCUÍNȚĂ, locuințe, s. f. Loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu. [Var.: (înv.) lăcuínță s. f.] — Locui + suf. -ință.