linșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINȘÁ, linșez, vb. I.
Tranz. A ucide pe cineva prin linșaj. – Din
fr. lyncher.linșa (Dicționar de neologisme, 1986)LINȘÁ vb. I. tr. A ucide pe cineva prin linșaj. [P.i. 3,6
-șează. / < fr.
lyncher, cf.
Lynch – judecător american].
linșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINȘÁ vb. tr. a ucide prin linșaj. (< fr.
lyncher)
linșa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)linșá (linșéz, linșát), vb. – A ucide pe cineva fără judecată (de către o mulțime).
Fr. lyncher. –
Der. linșaj, s. n. (acțiunea de a linșa), din
fr. lynchage.linșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)linșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
linșeáză, 1
pl. linșắm, imperf. 3
sg. linșá; ger. linșấndlinșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINȘÁ, linșez, vb. I.
Tranz. A ucide pe cineva prin linșaj. — Din
fr. lyncher.linșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)linșà v. a executa într’un mod sumar (după legea lui Lynch).