linca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍNCA interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetele unui clopot sau clopoțel; cling. – Onomatopee.
linca (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LINCA, Nicolae (1929-2008,
n. Cergău,
jud. Alba), boxer român (categoria semi-mijlocie). Primul campion olimpic român la box (Melbourne, 1956); medaliat cu bronz la campionatele europene (1953 și 1955).
linca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)línca/línca-línca (
înv.)
interj.linca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÍNCA interj. (
înv.; repetat) Cuvânt care imită sunetele unui clopot sau clopoțel; cling. — Onomatopee.