linișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LINIȘÓR, -OÁRĂ,linișori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui lin3. – Lin3 + suf. -ișor.
linișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) linișór (pop.) adj. m., pl. linișóri; f. linișoáră, pl. linișoáre
linișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LINIȘÓR, -OÁRĂ,linișori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui lin3. — Lin3 + suf. -ișor.