liniament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIAMÉNT, liniamente, s. n. 1. Linie (
1), trăsătură.
2. Prima schiță a unei lucrări. [
Pr.:
-ni-a-] – Din
fr. linéament (după
linie).
liniament (Dicționar de neologisme, 1986)LINIAMÉNT s.n. (
Rar)
1. Linie.
2. Prima schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. [Pron.
-ni-a-, pl.
-te, -turi. / cf. fr.
linéament].
liniament (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINIAMÉNT s. n. 1. linie elementară care indică forma generală a unui fapt, a unui obiect. 2. schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. (< fr.
linéament)
liniament (Dicționaru limbii românești, 1939)liniamént, liniár, V.
lineament, linear.liniament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liniamént (-ni-a-) s. n.,
pl. liniaménteliniament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)liniament n.
1. linie delicată:
liniamentele mâinii; 2. fig. prima schiță a unei opere;
3. pl. trăsurile feței.
liniament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINIAMÉNT, liniamente, s. n. 1. Linie
(1), trăsătură.
2. Prima schiță a unei lucrări. [
Pr.:
-ni-a-] — Din
fr. linéament (după
linie).